Despre ploi...

Despre ploi...

    Despre ploi liniștite trăite în adăpostul camerei tale,

Poate o cană fierbinte de ceai și câteva pagini prost imprimate în tuș prelins, 

De litere strâmbe în structuri de cuvinte, pe file învechite,

Fără forma sau structura corectă.

În căutarea cuvintelor tale...

În sintagme stângaci și încercări mai mult sau mai puțin reușite...

Despre ploi liniștite privite de pe geamul ferestrei tale...

În compania gândurilor...

În captivitate sau libertate...

În haosul sau repaosul minții tale...

La lumina stinsă a unei lumânări parfumate..

În sunetul agitat al unui radio ce încearcă încă să-și caute frecvența potrivită...

Despre ploi liniștite întrerupte...

 sunetul primului tunet și lumina primului fulger...

 ...iar mai apoi zgomotul asurzitor al liniștii de după...

Dezlănțuirea...

Forța și imprevizibilitatea...

Furtuni.

Despre furtuni cu tunete și fulgere, cu rafale de vânt și ploi agitate...

Ce te poarta in abis si te aruncă în neputință, 

Și te reduc la a fi mic.

Uimire. Teamă. Fascinare...

O succesiune total aleatorie de ...

Sfârșituri posibile și începuturi noi.

Apusuri urmate de răsărituri furate.

Despre plimbările în ploaie...

Cu sau fără umbrelă.

Despre stropii mari și reci ce se imprimă pe fața ta.

Despre îmbrățișările în ploaie

Și speranțele firave ce răsar după...

Căci după ploi liniștite urmează furtuni iar după...întotdeauna soare!

Despre mirosul de ploaie,

Ce îți inundă sălbatic

Plămânii,

Cu aer rece și tare.

Reînvie și atinge,

Toate celulele ființei tale.

Despre fragedul nou al vieții

În infima captură a minții tale.

Despre ploile de azi și regăsirea de mâine.

R.O.X.