Grupul măritatelor. Grupul divorțatelor. Grupul celor care încă mai caută şi nu găsesc şi mai e un grup complicat al celor ce caută şi prea găsesc, dincolo de nuanţele alb şi negru.
Nu ştiu şi nu pot înţelege de ce universului îi place să se joace aşa cu oamenii şi să ofere impresia narcisistă a unui control absolut şi a unei înţelegeri depline a lucrurilor care se întâmplă sau nu se întâmpla şi mai grav, a emoţiilor umane, un tărâm total imprevizibil aş putea spune, chiar şi pentru cei mai pricepuţi cercetători.
Raţional, se pare că ne place să trăim în iluzia unui control şi a unei anticipări depline. Tot raţional se pare că emoţiile se pot somatiza fizic în realitate materială. În mod evident, m-am întrebat mai apoi, dacă raţiunea poate controla în mod definitiv manifestarea sinelui interior la nivel emoţional şi ce înseamnă un echilibru al celor două componente? Şi dacă este atât de complicat să-ţi cunoşti propriul eu interior, cum ar putea un algoritm al unui program tehnic, să îţi identifice propria jumătate, într-o lume în care cu toţii pare că vrem să fugim cât mai mult de propria singurătate dar ne place să ne cufundăm în singurătăți mult mai neînduplecate.
Un pahar de vin cu fetele mele, de data asta DIVORŢATELE. S-ar putea amesteca destul de uşor categoriile de mai sus, căci până la urmă şi prietenele mele îşi reiau parcursul căutărilor personale al unei jumătăți mai potrivite, în moduri verosimile sau mai puțin verosimile.
Aplicaţiile de dating online. Mi s-a părut destul de superficial să pot percepe ca fiind utile aceste noi tehnologii în procesul de selecție naturală a unei compatibilități emoționale, intelectuale şi fizice. De ce? Pentru că nouă oamenilor, ne place să mințim iar singurătatea este un motiv suficient de bun să faci din acest lucru o artă. Mai întâi începem cu minciuni mici, o fotografie dintr-un profil mai bun, o lumină mai avantajoasă iar mai apoi oferim nuanțări şi justificări propriei personalități pentru acceptare. Îmi place să mănânc doar salată, dar tânjesc în secret după un burger cu cartofi prăjiți şi sos de usturoi. Îmi place să citesc cărți de Balzac dar abia reușesc să termin de citit cele două pagini ale reclamelor săptămânale din poştă. Ascult muzică clasică dar în realitate abia aștept ca la sfârșitul unei petreceri dj-ului să-i alunece degetele spre un alt playlist. Sunt o persoană optimistă şi zâmbitoare dar în camera mea mă cufund într-o tristețe de nedescris. Sunt un om pe picioare, cu o direcție clară, dar în realitate sunt în căutarea propriei identități, încercând să-mi ofer confort prin alți oameni, printr-o validare externă. Toată lumea minte. E trist, dar adevărat. Aici intervine acceptarea şi totodată, anticiparea.
E remarcabil totuși, cum noua serie de aplicații online îţi poate oferi un eșantion extrem de larg al criteriilor de selecție (aspecte fizice, interese, preocupări, raza teritorială, vârsta, ocupația ş.a). Trebuie să recunosc că am rămas surprinsă să observ persoane de carieră, cu o vârstă matură în aceste medii online. Mai nou, anumite aplicații oferă şi protecție suplimentară celor de sex feminin, blocând contactul partenerilor masculini, astfel că doar fata are posibilitatea de a iniția conversația iar fotografiile încărcate sunt verificate în mod suplimentar prin reconfirmarea identității.
Mai departe, pot să spun că am asistat la două astfel de întâlniri în care figura din spatele ecranului s-a prezentat la un date tradițional fată în fată... un medic chirurg şi un inginer. Două persoane cu identități total diferite sugerate ca fiind compatibile cu aceiași persoană. Recunosc că instinctul meu a fost să cercetez, adresând întrebări pertinente şi chiar incomode. În fapt, cred că vroiam mai degrabă să cunosc persoanele cu care interacționam şi limitele lor personale. Nu contest că fiecare din cele două persoane au multe lucruri de oferit dar relațional vorbind, lucrurile mi s-au părut a fi forțate, neverosimile şi uşor stângaci, în ciuda unui context planificat al unei întâlniri atent selectate, pe baza unui algoritm bine calculat iar la nivel de compatibilitate, lucrurile stau şi mai prost... Nu contest că procesul de cunoaștere este abia la început iar concluziile mele se pot schimba, însă rămâne de văzut evoluţia dinamicii relaţionale.
Totuşi, se pare că dragostea cere timp, efort şi uneori durează mai mult până a fi găsită. Până la urmă contează modul în care îţi trăieşti călătoria...
şi aici trebuie să recunosc şi motivele pentru care îmi ador prietenele divorţate...CURAJUL, BUCURIA lor, PERSEVERENŢA şi DETAŞAREA faţă de aşteptările celor din jur. Majoritatea dintre ele parcă au înţeles în sfârşit că un compromis naşte un alt compromis şi că nu au nevoie să se valideze printr-un partener, în fond viaţa este mult prea scurtă şi fragilă ca să îţi permiţi luxul de a fi nefericit iar iubirea şi autocunoaşterea sinelui tău cu binele şi răul ce roieşte în fiecare dintre noi este primul pas spre fericire.
După câteva astfel de evaluări, aleg în continuare relaţionările autentice, surprinzătoare şi asumate, fără măşti, precum şi date-urile tradiţionale, cu muzică şi mâncare bună, un pahar de vin roşu şi un dans într-o intimitate nedisimulată, neprogramată.
Calcule şi algoritmuri matematice...IUBIREA ESTE CEEA CE CREĂM!
Episod 1
R.O.X.
No comments:
Post a Comment